Modificările aduse legii educaţiei în România, lege ce a intrat în vigoare la începutul lui 2011, fac referire pentru prima dată la grupa de vârstă 0-3 ani. În trecut, legea a tratat nevoile acestor copii dintr-o perspectivă pur medicală, creşele fiind deservite mai degrabă de asistenţi medicali decât de educatori calificaţi. O altă modificare legislativă o reprezintă obligativitatea anului pregătitor, clasa 0, menită să faciliteze integrarea şcolară a copiilor. Acest an suplimentar poate fi inclus în grădiniţă sau în ciclul primar.
Creşele destinate copiilor sub trei ani continuă să se închidă din cauza costurilor de frecventare şi a ignoranţei multor părinţi privind importanţa educaţiei timpurii. Atât în cazul creşei (0-3 ani), cât şi a grădiniţei (3-6 ani), participarea este extrem de scăzută în rândul categoriilor defavorizate, cum sunt comunităţile din mediul rural şi cele rome. Pentru mulţi alţi copii vulnerabili, frecventarea creşei poate reprezenta un beneficiu chiar mai mare.
În timp ce nefrecventarea creşei împiedică dezvoltarea unora dintre copiii mici, şi contrariul reprezintă o problemă: încă mai funcţionează unităţi în care copiii rămân peste noapte de luni până vineri, cu toate că numărul lor este mai redus decât în trecut.
Faptul că părinţii sunt dispuşi să apeleze la astfel de instituţii se datorează necunoaşterii de către unii dintre ei a celor mai bune practici de creştere a copilului. Un studiu UNICEF recent a constatat că un sfert dintre părinţi nu deţin cunoştinţele necesare pentru a evalua dezvoltarea psihologică a copilului lor. O altă problemă evidenţiată de acest studiu este lipsa de implicare a taţilor în edcația copiilor lor, mai ales atunci când e vorba de grupa de vârstă 0-3 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu